Anexa 1 – Cadrul de ansamblu privind strategia politicii macroprudențiale a CNSM

I. Introduce

Cadrul de ansamblu privind strategia politicii macroprudențiale a Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM), denumit în continuare Strategia CNSM, este elaborat potrivit responsabilităților macroprudențiale ce revin Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială în calitate de autoritate de supraveghere macroprudențială. Prin strategie se stabilesc elementele de politică macroprudențială și instrumentele adecvate pentru punerea în aplicare a acestora.

Strategia CNSM este armonizată cu prevederile Recomandării Comitetului European pentru Risc Sistemic din 4 aprilie 2013 privind obiectivele intermediare și instrumentele politicii macroprudențiale (CERS/2013/1). Această recomandare se referă la asumarea obiectivelor intermediare şi a instrumentelor macroprudenţiale aflate sub controlul direct sau în sfera de recomandare a autorităţii macroprudenţiale, precum şi evaluarea din punctul de vedere al suficienţei acestora în vederea atingerii în mod eficace şi eficient a obiectivului final al politicii macroprudenţiale de salvgardare a stabilității sistemului financiar.

Stabilirea elementelor strategiei politicii macroprudenţiale privind obiectivele intermediare şi instrumentele macroprudenţiale are la bază evaluările realizate de Banca Naţională a României (BNR), Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și Guvern, pentru componentele sistemului financiar aflate în sfera competențelor acestor autorități.

Scopul strategiei politicii macroprudențiale este de a defini obiectivele intermediare, instrumentele, adoptarea și comunicarea deciziilor, precum și cooperarea cu alte autorități pentru implementarea politicii macroprudențiale.

Definițiile utilizate în această strategie sunt:

  • Stabilitatea financiară – condiția în care sistemul financiar – intermediari, piețe și infrastructură – este capabil să reziste la șocuri fără întreruperi semnificative în procesul intermedierii financiare și în alocarea eficientă a resurselor către investiții productive. Principalele caracteristici ale salvgardării stabilității financiare se referă la identificarea și administrarea eficientă a riscurilor și consolidarea rezilienței sistemului financiar la șocuri sistemice pe baze durabile și fără perturbări majore ale economiei (definiția BCE).
  • Sistemul financiar – are înțelesul prevăzut la art. 2 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.
  • Autoritate macroprudențială – autoritățile macroprudențiale naționale care au obiectivele, mecanismele, competențele, cerințele privind răspunderea și alte caracteristici prevăzute în Recomandarea CERS/2011/3. La data de 20 martie 2017 a intrat în vigoare Legea nr.12/2017 privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar național (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 17/03/2017), prin care a fost înfiinţat Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), ca structură de cooperare interinstituţională, fără personalitate juridică, din care fac parte reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, ai Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ai Guvernului. Fără a aduce atingere prerogativelor conferite de lege autorităţilor membre, misiunea Comitetului este de a asigura coordonarea în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, prin stabilirea politicii macroprudenţiale şi a instrumentelor adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia.
  • Politica macroprudențială – Politica macroprudențială este utilizată pentru a identifica, monitoriza și evalua riscurile sistemice, în vederea asigurării stabilității sistemului financiar în ansamblu, inclusiv a creșterii rezistenței sistemului financiar și a prevenirii/reducerii acumulării de riscuri sistemice pentru ca sectorul financiar să poată contribui la creșterea economică durabilă.
  • Instrumente de politică macroprudențială – mijloacele prin care sunt atinse obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale, care includ stabilirea de cerințe la nivelul instituțiilor financiare individuale sau la nivelul întregului sector financiar.
  • Eficacitatea instrumentului – gradul în care instrumentul poate soluționa deficiențele pieței și poate îndeplini obiectivele intermediare și finale.
  • Eficiența instrumentului – potențialul instrumentului de a îndeplini obiectivele intermediare și finale cu costuri minime.
  • Risc sistemic – are înțelesul prevăzut la art. 2 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.
  • Dimensiunea structurală a riscului sistemic – distribuirea riscurilor în cadrul sectorului financiar.
  • Dimensiunea ciclică a riscului sistemic – schimbările de-a lungul timpului în ceea ce privește riscul sistemic, generate de tendința instituțiilor financiare de a-și asuma riscuri excesive în perioadele de avânt economic și de a-și spori în mod excesiv aversiunea față de riscuri în perioadele de declin.

Alți termeni utilizați în Strategie au sensul atribuit în legislația națională.

II. Obiectivele politicii macroprudențiale

Obiectivul final al politicii macroprudențiale este salvgardarea stabilității financiare, inclusiv prin consolidarea capacității sistemului financiar de a rezista șocurilor și prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând pe această cale o contribuție sustenabilă a sectorului financiar la creșterea economică.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv final, CNSM urmărește realizarea următoarelor obiective intermediare ale politicii macroprudenţiale:

  1. Reducerea şi prevenirea creşterii excesive a creditării şi a îndatorării1 ;
  2. Reducerea şi prevenirea necorelării excesive a scadenţelor şi a lipsei de lichiditate pe piaţă;
  3. Limitarea concentrării expunerilor directe şi indirecte;
  4. Limitarea impactului sistemic al stimulentelor nealiniate în vederea reducerii hazardului moral;
  5. Consolidarea rezilienţei infrastructurilor financiare;
  6. Creșterea sustenabilă a intermedierii financiare;
  7. Creșterea incluziunii financiare;
  8. Protejarea sistemului de asigurări de consecințele insolvenței unor asigurători;
  9. Reducerea impactului negativ al riscurilor operaționale generate de utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor.

Atât Banca Națională a României, cât și Autoritatea de Supraveghere Financiară contribuie la implementarea instrumentelor macroprudențiale pentru atingerea obiectivelor intermediare recomandate de CERS prin Recomandarea Comitetului European pentru Risc Sistemic din 4 aprilie 2013 privind obiectivele intermediare și instrumentele politicii macroprudențiale (CERS/2013/1), respectiv obiectivele A – E. În plus, autoritățile de supraveghere sectorială au asumat implementarea unor instrumente suplimentare, în vederea realizării unor obiective intermediare stabilite la nivel național, astfel: 1) BNR are responsabilități pe linia îndeplinirii obiectivelor naționale constând în a) creșterea sustenabilă a intermedierii financiare și b) creșterea incluziunii financiare; 2) ASF are responsabilități pe linia îndeplinirii obiectivelor naționale constând în a) protejarea sistemului de asigurări de consecințele insolvenței unor asigurători și b) reducerea impactului negativ al riscurilor operaționale generate de utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor.

CNSM va identifica, monitoriza și evalua riscurile sistemice și va identifica instituțiile și structurile sistemului financiar care sunt relevante din punct de vedere sistemic. Totodată, CNSM va stabili, urmări și reevalua periodic obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale și instrumentele acesteia în scopul diminuării riscurilor la adresa stabilității sistemului financiar național.

În plus, CNSM este responsabil de coordonarea gestiunii crizelor financiare, sens în care emite recomandări în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru reducerea riscului de contaminare, în cazul în care unul sau mai mulţi participanţi la sistemul financiar se confruntă cu dificultăţi care au impact sistemic, şi monitorizează implementarea acestora.

În scopul realizării acestor obiective, Strategia CNSM se bazează pe respectarea următoarelor principii:

  1. Continuitatea, principiu ce derivă din necesitatea coerenței politicilor;
  2. Predictibilitatea, principiu ce privește elaborarea și implementarea politicilor;
  3. Legalitatea, principiu care implică îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate;
  4. Proporționalitatea, principiu care vizează adecvarea mijloacelor de acțiune necesare.

III. Instrumente ale politicii macroprudențiale

Instrumentele necesare pentru atingerea în mod eficace şi eficient a obiectivelor intermediare enumerate mai sus şi aflate în aria de competenţă a Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială, în conformitate cu prevederile Recomandării CERS/2013/1 (subrecomandarea B), sunt următoarele:

  • pentru îndeplinirea obiectivului A:
    1. Amortizor de capital anticiclic (CCB);
    2. Cerinţe de capital la nivel sectorial (inclusiv în cadrul sistemului financiar);
    3. Efectul de levier macroprudenţial2 ;
    4. Cerinţe privind raportul împrumuturi/garanţii;
    5. Cerinţe privind raportul împrumuturi/venituri şi raportul datorii (serviciul datoriei)/venituri;
  • pentru îndeplinirea obiectivului B:
    1. Ajustare macroprudenţială a indicatorului de lichiditate (de exemplu, rata de acoperire cu lichiditate);
    2. Restricţii macroprudenţiale privind sursele de finanţare (de exemplu, indicatorul de finanţare netă stabilă);
    3. Limita macroprudenţială neponderată aplicată finanţării mai puţin stabile (de exemplu, raportul împrumuturi/depozite);
    4. Cerinţe privind marjele şi factorii de ajustare;
  • pentru îndeplinirea obiectivului C:
    1. Restricţii privind expunerile semnificative;
    2. Cerinţa privind compensarea prin contrapărți centrale;
  • pentru îndeplinirea obiectivului D:
    1. Cerinţe suplimentare de capital aferente instituţiilor financiare de importanţă sistemică;
  • pentru îndeplinirea obiectivului E:
    1. Cerinţe privind marjele şi factorii de ajustare pentru compensarea prin contrapărți centrale;
    2. Raportare sporită;
    3. Amortizorul de risc sistemic structural;
    1. pentru îndeplinirea obiectivului F:
      1. Creșterea nivelului de pregătire profesională a personalului bancar implicat direct în activitatea de creditare;
      2. O mai mare diseminare a datelor statistice;
      3. Aducerea în portofoliul băncilor autohtone a creditelor de calitate superioară externalizate și a celor acordate de băncile nerezidente în mod direct companiilor nefinanciare românești;
    2. pentru îndeplinirea obiectivului G:
      1. Furnizarea de servicii de plată la prețuri adecvate atât condițiilor de piață din România, cât și nevoilor consumatorilor care nu beneficiază de servicii financiare.
      2. O mai mare diseminare a informațiilor.
    3. pentru îndeplinirea obiectivului H:
      1. Întocmirea planurilor de redresare de către societățile de asigurare ce se confruntă cu probleme, inclusiv măsuri pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii sau modificarea profilului de risc.
      2. Mecanismul de rezoluție (se adresează societăților de asigurare cu o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări).
      3. Fondul de garantare a asiguraților;
    4. pentru îndeplinirea obiectivului I:
      1. Plan de acțiune privind modalitatea de remediere a vulnerabilităților identificate pe parcursul derulării activității de audit IT.

Autoritățile competente (BNR, ASF, Guvern) vor identifica situațiile în care se impune utilizarea instrumentelor de politică macroprudențială și vor face propuneri în vederea stabilirii instrumentului adecvat, a nivelului acestuia, a termenului de aplicare și instituțiilor cărora li se aplică instrumentul, care vor fi supuse analizei și deciziei Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială. Deciziile CNSM privind activarea și dezactivarea instrumentelor macroprudențiale vor fi implementate la nivelul instituțiilor financiare de către autoritățile competente.

Modul de asumare de către autoritățile competente al obiectivelor intermediare și al instrumentelor macroprudențiale utilizate în scopul menținerii stabilității financiare este prezentat în Anexa nr.1a.

Autoritățile competente (BNR, ASF, Guvern) vor evalua periodic caracterul adecvat și eficacitatea instrumentelor în realizarea obiectivelor de politică macroprudențială, pentru componentele sistemului financiar aflate în aria de competență a acestor autorități, urmând a informa CNSM asupra rezultatelor analizelor efectuate. În baza evaluărilor efectuate de autoritățile competente, CNSM adoptă decizii privind consolidarea strategiei politicii macroprudențiale, inclusiv în ceea ce privește instrumentele care nu sunt consacrate în legislația Uniunii, mecanismul de transmitere a instrumentelor, precum și identificarea indicatorilor care pot fundamenta deciziile privind aplicarea, dezactivarea și calibrarea acestora. În cazul în care sunt necesare obiective intermediare sau instrumente suplimentare, lista va fi extinsă în consecință. Selecția de instrumente macroprudențiale suplimentare se va baza pe eficiența și eficacitatea acestora în abordarea riscurilor structurale și ciclice din cadrul sistemului financiar.

Întrucât prin măsurile de politică macroprudențială poate fi doar diminuată probabilitatea de apariție a unei crize financiare viitoare, fără ca aceasta să poată fi complet eliminată, este important să fie definite și mecanismele de gestiune a crizei. BNR este implicată în proiectarea și implementarea regimurilor naționale de rezoluție și redresare pentru instituțiile de credit. În conformitate cu prevederile art.3 alin.5 din Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional, CNSM este responsabil de coordonarea gestiunii crizelor financiare, sens în care emite recomandări în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru reducerea riscului de contaminare, în cazul în care unul sau mai mulţi participanţi la sistemul financiar se confruntă cu dificultăţi care au impact sistemic, şi monitorizează implementarea acestora. În conformitate cu prevederile art.5 alin.4 din Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional, Comisia tehnică privind gestiunea crizelor financiare are responsabilitatea de a sprijini activitatea Consiliului general al CNSM prin elaborarea de analize referitoare la unul sau mai mulţi participanţi la sistemul financiar care se confruntă sau sunt susceptibili de a se confrunta cu dificultăţi majore care au impact sistemic şi prin propunerea măsurilor necesare, în vederea reducerii riscului de contaminare a celorlalte instituţii sau pieţe financiare ori a sistemului financiar în ansamblul său.

IV. Adoptarea deciziilor de politică macroprudențială

În conformitate cu prevederile art.2 alin. (2) din Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional, în îndeplinirea obiectivului său fundamental, Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială este independent din punct de vedere operaţional. CNSM va adopta deciziile de politică macroprudențială în mod independent, fără a solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate. Implementarea deciziilor va ține cont de politica economică, monetară și de reglementările microprudențiale aplicate sistemului financiar. CNSM elaborează deciziile de politică macroprudențială (i) din proprie inițiativă, (ii) la propunerea autorităților competente (BNR, ASF, Guvern) în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional sau (iii) având în vedere recomandările și avertismentele CERS cu privire la riscul sistemic.

Procesul de luare a deciziilor de politică macroprudențială cuprinde următoarele etape3 :

  1. Identificarea și evaluarea riscurilor sistemice

    Monitorizarea riscului sistemic este realizată prin intermediul unui set de indicatori, care va fi extins odată cu operaționalizarea unor instrumente macroprudențiale, în procesul de implementare a obiectivelor intermediare; acesta va facilita, totodată, procesul decizional al CNSM în ceea ce privește activarea/ dezactivarea și calibrarea instrumentelor.

    Lista de indicatori se va extinde în paralel cu dezvoltarea și punerea în aplicare a instrumentelor macroprudențiale. Decizia privind publicarea pragurilor pentru indicatorii individuali care vor face obiectul deciziilor macroprudențiale (activarea/dezactivarea și calibrarea instrumentelor) va fi adoptată de Consiliul general al CNSM.

  2. Selectarea și calibrarea instrumentelor macroprudențiale

    În luarea unei decizii privind selectarea și calibrarea unui instrument de politică macroprudențială, CNSM va avea în vedere următoarele criterii:

    1. eficacitatea și utilitatea instrumentului în realizarea obiectivelor de politică macroprudențială (reducerea sau eliminarea riscurilor);
    2. proporționalitatea instrumentului (efortul implementării trebuie să fie proporțional cu contribuția la riscul sistemic);
    3. simplitatea punerii în aplicare a instrumentului (definirea, cerințele, implementarea);
    4. eficiența instrumentului în termeni de costuri și beneficii asociate;
    5. evitarea arbitrajului de reglementare în definirea și selectarea instrumentului (prin cooperare cu alte autorități);
    6. evitarea efectelor de contagiune transfrontaliere;
    7. compatibilitatea instrumentului cu alte instrumente macroprudențiale și microprudențiale la nivel național și al Uniunii Europene.
  3. Punerea în aplicare a instrumentelor macroprudențiale

    Principiile care stau la baza acestui proces sunt:

    1. Independența politicii macroprudențiale – Deciziile de politică macroprudențială trebuie să fie independente, fără presiuni interne (exercitate de politica monetară și microprudențială) și fără presiuni externe (din partea instituțiilor financiare și a politicii fiscale), pentru ca actul decizional să poată urmări exclusiv îndeplinirea obiectivului final al politicii macroprudențiale.
    2. Transparența – Publicarea în timp util a deciziilor de politică macroprudențială, cu excepția cazului în care publicarea ar putea avea un efect perturbator asupra stabilității financiare, oferă sectorului financiar și publicului larg o mai bună înțelegere a politicii macroprudențiale.
    3. Responsabilitate – CNSM va urmări îndeplinirea obiectivului final prin activarea și dezactivarea instrumentelor macroprudențiale, luând în considerare indicatori și alte instrumente, în mod transparent.
    4. Evitarea inacțiunii – Prin formularea explicită a obiectivelor, precum și a obiectivului/obiectivelor fiecărui instrument în parte se asigură activarea în timp util și calibrarea instrumentelor politicii macroprudențiale, ca răspuns la evoluțiile sistemului financiar, fiind evitate astfel inacțiunea sau acțiunea parțială.
    5. Politică discreționară – Având în vedere faptul că instrumentele macroprudențiale pot genera efecte multiple asupra sistemului financiar, deciziile de politică macroprudențială în ceea ce privește activarea/dezactivarea și calibrarea instrumentelor macroprudențiale ar trebui să nu se bazeze în totalitate pe reguli stricte, lăsând autorităților macroprudențiale un grad ridicat de flexibilitate și posibilitatea de a încorpora factori calitativi în procesul decizional.
    6. Flexibilitate – Politica macroprudențială ar trebui să aibă la dispoziție o paletă suficientă de instrumente disponibile care ar putea fi avute în vedere pentru a atenua sau a preveni dezvoltarea de riscuri sistemice.
    7. Cadru legal – Este nevoie de un cadru legal adecvat pentru a asigura introducerea la timp și controlul asupra instrumentelor macroprudențiale introduse.
    8. Coordonare – Eficiența politicii macroprudențiale depinde de coordonarea cu politica monetară și supravegherea microprudențială, precum și cu celelalte autorități de supraveghere, instituții și autorități naționale și europene (BCE, CERS, MUS, EBA și CE).
  4. Evaluarea instrumentelor macroprudențiale

    În procesul de evaluare a instrumentelor macroprudențiale vor fi avute în vedere următoarele principii:

    1. reevaluarea periodică a obiectivelor și a instrumentelor macroprudențiale;

      CNSM va reevalua periodic caracterul adecvat al obiectivelor intermediare pe fondul experienței dobândite în operarea cadrului politicii macroprudențiale, al evoluțiilor structurale din sistemul financiar și al apariției unor noi tipuri de riscuri sistemice. Se va realiza, totodată, o reevaluare periodică a eficacității și eficienței instrumentelor macroprudențiale în îndeplinirea obiectivelor finale și intermediare ale politicii macroprudențiale. În cazul identificării unor riscuri noi care nu pot fi gestionate satisfăcător prin setul curent de instrumente macroprudențiale, se va decide înlocuirea sau introducerea unor instrumente adecvate, sau după caz, activarea/dezactivarea sau recalibrarea celor existente.

    2. recunoașterea instrumentelor macroprudențiale stabilite de autoritățile din alte state membre.

      CNSM va lua în considerare prevederile actelor legislative relevante ale Uniunii Europene și va decide dacă este oportun să aducă modificări în politica macroprudențială, ca urmare a informațiilor primite cu privire la deciziile de politică macroprudențiale ale altor state membre, în vederea asigurării unui tratament echitabil la nivelul Uniunii și al eliminării oportunităților de arbitraj de reglementare.

V. Comunicarea deciziilor de politică macroprudențială

CNSM va asigura publicarea în timp util, pe propriul website, a măsurilor adoptate, cu excepția celor care, prin publicare, ar putea avea repercusiuni la adresa stabilității financiare.

Publicarea pe website-ul CNSM a elementelor de strategie privind politica macroprudențială și instrumentele macroprudențiale face obiectul deciziei Consiliului general al CNSM.

CNSM poate emite comunicate de presă privind deciziile de politică macroprudențială și motivele pentru adoptarea acestora, dacă acest fapt nu ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare, precum și alte materiale cuprinzând informații destinate publicității.

Deciziile de politică macroprudențială sunt cuprinse în raportul anual al CNSM prezentat Parlamentului României. De asemenea, evaluarea riscului sistemic și a vulnerabilităților sistemului financiar se regăsesc în rapoartele anuale publicate de autoritățile competente (BNR, ASF). Totodată, în cadrul conferințelor și seminariilor organizate de CNSM pot fi prezentate instituțiilor de credit, publicului specializat și/sau publicului larg rezultatele analizelor realizate în domeniu.

CNSM poate emite declarații publice cu privire la riscul sistemic, pentru a avertiza, recomanda, informa sau sensibiliza publicul larg, participanții la piețele financiare și alte entități afectate, cu excepția cazului în care acest lucru ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare.

În comunicarea deciziilor de politică macroprudențială, CNSM va urmări următoarele principii:

  1. Transparență – cu excepția cazurilor în care pot exista amenințări la adresa stabilității financiare sau probleme de confidențialitate,
  2. Claritate – claritatea în comunicarea deciziilor de politică macroprudențială este esențială pentru eficacitatea și eficiența măsurilor,
  3. Proporționalitate – efortul depus în implementarea măsurii față de importanța deciziei adoptate.

VI. Cooperarea cu alte instituții

CNSM asigură cooperarea şi schimbul de informaţii cu Comisia Europeană, cu Autoritatea Bancară Europeană, cu Comitetul European pentru Risc Sistemic, precum și cu autorităţi competente și desemnate din alte state membre și țări terțe, luând măsurile necesare în vederea asigurării confidenţialităţii informaţiilor primite.

CNSM informează Comitetul European pentru Risc Sistemic asupra acţiunilor întreprinse în vederea prevenirii şi diminuării riscurilor sistemice la nivel naţional, cu respectarea, după caz, a termenelor prevăzute în recomandările acestuia ori în alte acte relevante emise la nivelul Uniunii Europene. Fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii, CNSM informează CERS anterior aplicării instrumentelor macroprudențiale la nivel național dacă sunt preconizate efecte transfrontaliere semnificative asupra altor state membre sau asupra pieței unice.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor în domeniul stabilității financiare, CNSM este autorizat să colecteze date şi informaţii statistice primare, asigurând totodată măsuri de protecţie a datelor care se referă la subiecţi individuali – persoane juridice sau fizice – date obţinute direct sau indirect, din surse administrative sau din alte surse.

Strategia de politică macroprudențială va fi evaluată periodic de către CNSM, iar pe baza acestei evaluări pot fi introduse amendamente la strategia de politică macroprudențială, dacă este necesar.

Comunicarea și coordonarea politicii macroprudențiale cu BCE, CERS, alte instituții ale Uniunii Europene și autoritățile naționale macroprudențiale desemnate ale statelor membre se efectuează în conformitate cu actele legislative relevante ale Uniunii Europene.

  1. Traducerea în limba română a obiectivului Mitigate and prevent excessive credit growth and leverage din cadrul Recomandării CERS/2013/1, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, folosește terminologia : ”reducerea şi prevenirea creşterii excesive a creditului şi a efectului de pârghie”, pe care o considerăm insuficient de clară. Termenul leverage vizează conceptul economic de utilizare de datorii (îndatorare) pentru finanţarea activelor.
  2. Traducerea în limba română a instrumentului Macro-prudential leverage ratio din cadrul Recomandării CERS/2013/1, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, folosește terminologia „efectul de pârghie macroprudenţial”. Având în vedere faptul că în Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, ca şi în Buletinul lunar al BNR (cap. 11, indicatorii de risc bancar) terminologia folosită este de efect de levier, pentru uniformitate, în acest document folosim terminologia efect de levier macroprudenţial.
  3. conform CERS