Întrebări frecvente

În România, pentru implementarea Recomandării CERS/2011/3, s-a adoptat Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar naţional. Prin lege, se înfiinţează Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), ca structură de cooperare interinstituţională, fără personalitate juridică, care urmăreşte asigurarea coordonării în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional prin stabilirea politicii macroprudenţiale şi a instrumentelor adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia. CNSM este constituit după modelul CERS.

La nivelul CNSM se regăsesc reprezentate autorităţile cu un rol substanţial în menținerea stabilităţii financiare din România, respectiv BNR, ASF şi Guvernul. La întâlnirile Consiliului general participă şi un reprezentant al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, cu statut de observator.

Obiectivul fundamental al CNSM este de a contribui la salvgardarea stabilităţii financiare, inclusiv prin consolidarea capacităţii sistemului financiar de a rezista şocurilor şi prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând pe această cale o contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică.

CNSM este înființat ca urmare a Recomandării CERS privind mandatul macroprudențial al autorităților naționale (CERS/2011/3.).

Potrivit acesteia, se recomandă statelor membre “să desemneze în legislația națională autoritatea căreia îi este încredințată aplicarea politicii macroprudențiale, reprezentată în general fie de o singură instituție, fie de un comitet compus din autorități ale căror acțiuni au un impact substanțial asupra stabilității financiare.

În ceea ce privește puterile atribuite, CNSM poate emite doar avertismente și recomandăriArt. 4, alin. (1) și (2) din Legea nr. 12/2017 (soft law) adresate Băncii Naţionale a României şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autorităţi naţionale de supraveghere financiară sectorială. Totodată, CNSM poate să emită recomandări adresate Guvernului în scopul menţinerii stabilităţii financiare. CNSM emite recomandări și avertismente în domeniul supravegherii macroprudențiale, în baza aceluiași mecanism utilizat și de CERS, respectiv a mecanismului de tip comply or explain (acționează sau explică), prin care autoritățile naționale trebuie să pună în aplicare recomandările sau să motiveze neaplicarea acestora.

În Recomandarea CERS/2011/3 (subrecomandarea E) se recomandă, totodată, ca statele membre să asigure faptul că în urmărirea obiectivului său, autoritatea macroprudențială este cel puțin independentă din punct de vedere operațional, în special față de organismele politice și industria financiară.

Comitetul este responsabil în ultimă instanță față de Parlament, în conformitate cu prevederile legii, fiind obligat să prezinte un Raport anualArt. 11, alin. (1) din Legea nr. 12/2017.

În urma Recomandării CERS/2011/3privind mandatul macroprudențial, statele membre au atribuit rolul de autoritate macroprudenţială desemnată, fie unei singure autorităţi – banca centrală (Belgia, Cehia, Cipru, Estonia, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, Marea Britanie, Portugalia, Slovacia, Ungaria) sau autoritatea de supraveghere (Finlanda, Suedia), fie unui comitet compus din autorități ale căror acțiuni au un impact substanțial asupra stabilității financiare (Austria, Bulgaria, Croația, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Polonia, România, Slovenia, Spania). Mai multe informații:ESRB Recommendation on the macro-prudential mandate of national authorities (ESRB/2011/3) – Follow-up Report – Overall assessment.

Amortizorul anticiclic de capital (CCB – countercyclical capital buffer) este unul dintre instrumentele macroprudențiale introduse de pachetul legislativ CRDIV/CRR și recomandate de Comitetul European pentru Risc Sistemic pentru reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și a îndatorării. Instrumentul CCB are ca obiectiv principal îmbunătățirea rezilienței sectorului bancar la posibile șocuri.

Obiectivele impunerii unor cerinţe suplimentare de capital instituțiilor de importanță sistemică constau în: (i) majorarea capacităţii acestora de a absorbi pierderile, cu efecte pozitive asupra scăderii riscului sistemic generat de dimensiunea instituțiilor, respectiv a probabilităţii de manifestare a unor dificultăţi financiare şi a diminuării severităţii impactului potenţial al acestora; (ii) corectarea avantajelor de care dispun entităţile considerate „prea mari pentru a intra în faliment” ca urmare a unor garanţii implicite din partea statului, ceea ce asigură un tratament egal în piaţă al tuturor băncilor.

BNR a implementat la nivel național metodologia de identificare a instituțiilor de credit cu caracter sistemic în conformitate cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene. Criteriile pentru evaluarea instituțiilor de importanță sistemică la nivel național sunt următoarele:

1. în prima etapă se calculează un scor pe baza indicatorilor obligatorii prevăzuți de Ghidul ABE privind instituțiile sistemice, la cel mai înalt nivel de consolidare, pentru entitățile care intră sub jurisdicția autorității naționale competente, inclusiv filiale din alte state membre și din țări terțe. Această etapă obligatorie asigură realizarea unui grad adecvat de convergență în ceea ce privește identificarea instituțiilor de importanță sistemică din statele membre, în cadrul unui proces de evaluare comparabil, transparent și ușor de înțeles;
2. în a doua etapă sunt utilizați indicatori suplimentari aleși de autoritatea națională competentă din lista indicatorilor opționali prevăzuți de Ghidul ABE. Indicatorii suplimentari trebuie să reflecte particularitățile sectorului bancar național, în scopul identificării tuturor instituțiilor sistemice, inclusiv a celor de dimensiuni mai mici, care nu au fost desemnate în mod automat ca având un caracter sistemic în cadrul primei etape de evaluare. Necesitatea acestei etape decurge din diferențele existente între statele membre în ceea ce privește mărimea și caracteristicile sistemelor financiare naționale.

Parcurgerea celor două etape menționate asigură un echilibru între convergență, comparabilitate și flexibilitate în procesul de identificare a instituțiilor sistemice.

Amortizorul de capital pentru riscul sistemic este destinat prevenirii și diminuării riscului sistemic structural manifestat pe termen lung sau riscului macroprudențial care ar putea avea consecințe negative la nivelul sistemului financiar și al economiei reale. Amortizorul pentru risc sistemic se constituie din fonduri proprii de nivel 1 de bază de cel puțin 1 la sută din expunerile care fac obiectul amortizorului respectiv. Amortizorul poate fi constituit pentru expunerile localizate pe teritoriul României, expunerile localizate în state terțe, precum și pentru expunerile localizate în alte state membre.